einlich
einlich
I
adv.
zu
ein
-
die ... der schuld gleich und einlich sein16. Jh. Boxberg 785 Faksimile
-
of her eynliche were gekornoJ. BrschwRChr. V. 4997 Faksimile
II
-
ênlîkoJ. Gallée,Vorstud. 420 [irrig]